1880, Paris. Prima victorie românească într-un concurs internaţional de şah o datorăm lui Hercule Anton Gudju, care câştigă Marele turneu handicap (sic!) cu 10½ p. din 12 în turneul final de 7 jucători, calificaţi din cei 26 de participanţi. [R.R.Şah #12/1980, p. 177-179] În acest tip de turneu, jucătorii erau împărţiţi pe categorii valorice. Categoria I includea cei mai buni şahişti, […]
1872, Bucureşti. Apare prima carte tipărită în limba română şi cu caractere latine: Amiculu jocului de Schach, Teoreticu şi Practicu, semnată de Adolf Albin. Pe prima pagină, autorul îşi dedică lucrarea „Domnului Manolache Epureanu, fostu preşedinte al Consiliului de Miniştri”. 1875, Bucureşti. Violonistul L. Wiest organizează primul “salon de şah” la Cafeul Concordia, aflat pe strada Smârdan. Printre cei mai importanţi membri îl […]
1861. Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cunoştea jocul de şah, coroborând afirmaţiile preluate din monografia Luciei Borş dedicate “primei doamne” [Lucia Borş, Doamna Elena Cuza, Edit. “Naţionala-Ciornei” S.A.R., nedatat, p. 72, 79, 98, 100. V. şi R.R.Şah #2/1979, cop. IV – “Elena Cuza – cea dintâi jucătoare de şah din Principatele Unite”], care […]
1850, Paris. Şi Nicolae Bălcescu cunoştea şahul şi “[…] cerea stăruitor prietenilor săi să-i expedieze în grabă jocul de şah pe care îl lăsase să i-l repare la Viena”, după cum ne asigură o altă personalitate pasionată de şah, scriitorul Camil Petrescu. În corespondenţa sa cu Ion Ghica, Nicolae Bălcescu scria: 1850.viii.06 – „Mă rog […]
1817-1818. O relatare care detaliază o petrecere dată de postelnicul Andronache Tuzluc şi localizată în timp în a doua decadă a secolului XIX, o întâlnim în capitolul XV – Scene din viaţa socială din romanul Ciocoii vechi şi noi al lui Nicolae Filimon. “Invitaţii trecură într-o odaie, care era mobilată cu două sofale turceşti; pe […]