Featured image (1)

1850-1859

  Reading time 4 minutes

1850, Paris. Şi Nicolae Bălcescu cunoştea şahul şi “[…] cerea stăruitor prietenilor săi să-i expedieze în grabă jocul de şah pe care îl lăsase să i-l repare la Viena”, după cum ne asigură o altă personalitate pasionată de şah, scriitorul Camil Petrescu.

În corespondenţa sa cu Ion Ghica, Nicolae Bălcescu scria:

1850.viii.06 – „Mă rog să-mi trimiţi cu cel dintâi ocasion şahul […]”

1850.viii.16 – „Iubite Ghica, sunt bolnav, de aceea nu-ţi pot scrie mult.[…] Nu uita a-mi trimite şahul […]”

1850.x.16 – „Te rog, când vei avea ocaziune, trimite-mi şahul […]”

1850.xi.06 – „[…] Şahul l-am primit, dar lipsesc trei pioni, doi roşi şi unul alb, cum şi jumătate de eşichier. Aş vrea să-mi scrii, de nu cumva au rămas la tine, ca să nu mai fac altele din nou aici […]” [Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848. Noue scrisori către V. Alecsandri, Bucureşti, Edit. Librăriei Socec & Comp, 1889, pag. 540, 542, 560, 562 şi N. Bălcescu, Scrisori către Ion Ghica (din Amintiri din pribegie de Ion Ghica), Bucureşti, Edit. Librăriei Leon Alcalay, 1911, pag. 200, 201, 217, 219]

 

1851, Iaşi. Apare Dicionăraşu romanescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles, de P.T. Stamati.

“remisă = în jocul de cărţi, în şah, partie nehotărîtă cine au căştigat-o.”

“roca = strămută regele şi turnul.”

“şah = un feliu de joc cu 16 figuri de două colori pe o tablă pătrată împărţită în 64 de căsuţe alternativ iarăşi de două colori.”

În paralel cu termenul şah se mai folosea varianta şac.

 

1852, Iaşi. P.T. Stamati publică şi un Vocabulariu de limba germană şi română. Cu adăogirea celor mai obicinuite şi în conversăciune primite cuvinte străine, în care apar termeni de şah:

“- Springer = cal (figură de şah).”

“- Rosselsprung = săritura calului în jocul de şah.”

 

1853-1854, Braşov. Termeni despre şah apar şi Dicţionariu germano-român. Întocmitu şi în partea lui română înavuţitu cu cîteva mii de cuvinte de G. Bariţ, G. Munteanu, apărut în 2 volume.

“- rochen (rochieren) = aroşez, strămut regele şi turnul (în şah).”

“- Schach = şahu, joc de şah.”

 

1856. Este publicat pentru prima dată romanul „Ciocoii vechi şi noi” [Almanah Planeta Şah – 1985, p. 78. De verificat: în alte surse este menţionat 1862 ca anul publicării primei ediţii] în Revista română (Bucureşti, vol. II, An II) editată de A.I. Odobescu.

 

1858, Blaj. În Crestomaţie sau analecte literare, Timotei Cipariu aminteşte de o menţiune despre şah, datând din 1824: “Se poate pentru tineri multe feluri de jocuri ca acesta a se născoci, precum şatrangele, damele sau altele.” [Almanah Planeta Şah – 1985, p. 78]

 

1859. Iată şi cum arătau Principatele Unite:

 

1859, Iaşi. Theodor Codrescu publică Dicţionariu franceso-romanu. Este sporitu şi adăugitu cu latineşte de pe dicţionarulu lui Boişte după ediţiunea domnilor P. Poenaru, F. Aaron şi G. Hill

  • “pionner, a piona, a lua mulţi pioni în jocul şatrangiu, şahului.”
  • “roc = în jocul şatrangelor figura care astăzi se numeşte tour.”

Termenii şatrange şi şah convieţuiesc încă. [Almanah Planeta Şah – 1985, p. 78 şi Almanah Planeta Şah – 1990, pp. 232-235]. În 1875-1876 apare ediţia a II-a a Dicţionarului.

 

Distribuiți acest articol: