1800-1849

1817-1818. O relatare care detaliază o petrecere dată de postelnicul Andronache Tuzluc şi localizată în timp în a doua decadă a secolului XIX, o întâlnim în capitolul XV – Scene din viaţa socială din romanul Ciocoii vechi şi noi al lui Nicolae Filimon.

“Invitaţii trecură într-o odaie, care era mobilată cu două sofale turceşti; pe una era o masă rotundă cu picioarele scurte, pe care erau aşezate două sfeşnice şi mai multe perechi de cărţi de joc; iar pe cealaltă erau table pentru jocul de şatrange şi pentru ţintar. Cei mai mulţi dintre invitaţi se aşezară împrejurul mesei cu cărţile. Beizadeaua [Costache Caradgea] însă, cu hatmanul Cărăbuş, preferă jocul de şatrange”.

 

1832. În Dascăl pentru limba franţozească al lui Gherasim Gorjan…

„Dascăl pentru limba franţozească // adică // Carte cu astfel de înlesniri mari // pentru limba şi citirea franţozească, încât va putea fieşcare a citi şi a învâţa singur // o mulţime mare de ziceri şi de vorbiri franţozeşti, ajunge numai să ştie a citi româneşte: acum întâiu într’ast chip întocmită // De D. // I. Gherasim Gorjan, // Profesorul, şi închinată cu toate plecăciunea prea bunului Patriot // D. medelnicerului I. Budişteanu // Tipărită în anul // 1832”

… întâlnim o formă puţin uzitată, sandraci, o alterare probabil după şatranci:

 

1838. Din Foaia literară editată de George Bariţiu la Braşov, aflăm că “În petreceri se juca şah […]”.

 

1838, Iaşi. Prima lucrare de şah în limba română este un manuscris (care se află în posesia Bibliotecii Academiei Române) cu caractere chirilice, o scriere de tranziţie către cea actuală, intitulat Giocul şatranci, datorat lui Francisc Ruşiţki. Lucrarea a fost reprodusă integral în seria arhiŞAH #2, edit. GAMBIT, 1999, însoţită de un studiu introductiv şi o scurtă biografie a lui Rujiţki.

 

1838.vii.01. În Alăuta Românească apare un articol al lui Mihail Kogălniceanu intitulat “Filosofia vistului” în care există o referire la “eşec”, bineînţeles varianta autohtonă a termenului francez “échecs”.

“La răsărit eşecul şi poezia, la apus vistul şi poezia – iată ce păzesc moralul şi buna orânduială.”

 

1840-1841. În Vocabularul franţezo–romănesc în 2 volume, sub semnătura lui P. Poenaru, F. Aaron, G. Hill, apar mulţi termeni cu referire la şatrangi:

• “cavalier, în jocul şatrangiu, figura al căria drum este de a merge de la alb la negru şi de la negru la alb, sărind pieziş şi lăsînd un loc între două.
• dame, la jocul şatrangiu, dame se numeşte figura cea mai însemnătoare după rigă; această figură se mai numeşte şi regină.
• échecs, jocul şatrangiu; figurile cu care se joacă acest joc.
• échiqué, échiquété, împărţit în pătrate ca tabla de eşecuri.
• pat, termin ce se obicinueşte la jocul şatrangelor cînd nu mai poate cineva mişca pe riga din loc făr-a-l pune în primejdie de a-l pierde.
• pion, pion, cea mai mică figură din jocul şatrangiu.
• pionner, a piona, a lua mulţi pioni în jocul şatrangiu.
• roi, rigă, în jocul şatrangelor, se zice la cea dintîi figură.
• roquer, în jocul şatrangelor: a pune turnul după riga şi a aşeza pe rigă de cealaltă parte a turnului.”

 

1842. În revista literară Curierul de ambe sexe este publicată, în traducerea din limba franceză a lui Ion Heliade Rădulescu, schiţa Jucătorul de şah, de Marie Aycard, cel mai vechi text literar cu temă şahistă cunoscut la noi.

De subliniat una din primele folosiri ale termenului actual şah, deşi doar în titlu şi încă odată în expresia “şah şi mat”, în rest fiind utilizat deja obişnuitul şatrance. Republicat în 1862, ca ediţia a doua.

 

1846.ii.03. În revista literară Albina Românească este publicat articolul Magaziile Iaşiului, din care aflăm că … “Un om care se respectează, un om de societate, un om de gust, într-un cuvânt un om ca toţi oamenii […] trebuie […] să fie încuşmat, încălţat şi înmănuşat după jurnal […] să poarte baston rococo şi pumnal căzăcesc, să scrie cu condeie de oţel […] să joace şah şi să danţeze polca.” [N.A. Bogdan, Din trecutul comerţului românesc, Iaşi, 1925.]

 

1848. În Vestitorul românesc apare în foileton Jucătorul de şatrangi. [Vestitorul Românesc, #2/06.i.1848, pp. 5-8; #3/10.i.1848, pp. 9-12; #4/13.i.1848, pp. 13-14. Sursa: www.dspace.bcucluj.ro]