Trebuia să avem și noi AUR la Medellin, 1974

Vă promiteam că vom analiza o altă prezenţă meritorie a şahistelor din România la Olimpiade.

S-a întâmplat acum mai bine de 40 de ani… La Olimpiada feminină de șah disputată în 1974 la Medellin, în Columbia, echipa României formată din Elisabeta Polihroniade, Gertrude Baumstark şi Margareta Teodorescu, a terminat pe locurile 1-2, la egalitate de puncte cu echipa Uniunii Sovietice. Atunci, pentru prima şi singura dată în întreaga istorie a Olimpiadelor de şah, fie masculine, fie feminine, s-a apelat la un meci de baraj. După cum se ştie, barajul a fost câştigat de U.R.S.S., care a fost declarată campioană olimpică, României revenindu-i medaliile de argint.

Am verificat în toate sursele bibliografice la care am avut acces, am trimis mail-uri mai multor istorici de şah de pe întreg mapamondul, în ideea de a colecta cât mai multe informaţii posibile. Căci, după părerea mea, meciul de baraj a fost inventat Deus ex machina, pentru a salva onoarea echipei sovietice. Un argument în plus îl reprezintă faptul că locurile 8 şi 9 (grupa A), respectiv 23 şi 24 (grupa C) au fost delimitate după Sonneborn-Berger.

Este perfect adevărat că echipa sovietică a avut la final coeficientul superior, dar dacă ar fi fost astfel prevăzută departajarea, de ce s-a mai procedat la baraj?!

Vom reveni la acest eveniment, cu detaliile tehnice, cu argumentele noastre, cu extrase din presa timpului, cu păreri obiective ale istoricilor de şah din alte ţări.

Noi ne propunem acum toate demersurile oficiale posibile pentru o reparaţie istorică, și anume acordarea ex-aequo a medaliilor de aur şi echipei feminine a României.

Poate nu avem dreptate, dar dacă avem?! Eu consider că merită toate eforturile această luptă, pentru a elucida o posibilă nedreptate făcută, cândva, șahului românesc!…