1837 – Erkölcsi tanuság a sakk játékból (Despre morala șahului)
Începând de acum, mi-am propus să vă prezint ritmic, fără vreo periodicitate promisă, fragmente din seria de volume Istoria șahului românesc, dedicată Centenarului Federației Române de Șah.
Și primul pas îl facem cu secțiunea Bibliografia 2.0. A propos, cunoașteți versiunea 1.0, RO-ABC. Romania – A Bibliography of Chess. Bibliografia șahului românesc, București, 2009?
Înainte de toate, vreau să fac o precizare pe care o voi detalia, poate, cu altă ocazie. În ciclul “Istoriei șahului românesc” tratez evenimente, personalități, publicații, periodice etc., într-un cuvânt orice are legătură cu ceea ce s-a numit sau numim astăzi România, respectând totodată contextul istoric și geopolitic.
Spre exemplu, publicația despre care vorbim în continuare și pe care o consider aparținând patrimoniului șahist maghiar, cred că merită și trebuie menționată, nu doar ca localizare geografică actuală, ci și ca o dovadă de interes și, de ce nu?, de impulsionare pentru jocul de șah și pentru (puținii) pasionați de atunci, fie ei maghiari sau români. Că doar Gens una sumus!…
După mult timp în care manuscrisul Giocul șatranci, Iași, 1838, datorat lui Fr. Rujițki, a fost considerat a doua lucrare pe temă șahistă de pe teritoriul actual al României, am identificat recent un alt manuscris, mai vechi cu un an!
Este vorba de Erkölcsi tanuság a sakk játékból, o traducere în limba maghiară după “On the Morals of Chess” (Despre morala șahului) de Benjamin Franklin, eseu scris în 1779 și publicat pentru prima dată în decembrie 1786 în The Columbian Magazine. [https://americanliterature.com/author/benjamin-franklin/essay/the-morals-of-chess]
Manuscrisul de 8 file, datat și localizat 1837, Koronka (în prezent Corunca, jud. Mureș), se află în posesia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca, unde este trecut ca “autor secundar” (probabil traducător !?) Ferenc Toldalagi.
Continuând cercetările, din articolul Castelul Toldalagi din Corunca, două secole de istorie, publicat de Amalia Vasilescu, am aflat că: “Istoria castelului este strâns legată de cea a nobiliarei familii Toldalagi și a fost construit în jurul anului 1830 de către Francisc Toldalaghy (al IV-lea), în locul unui castel mai vechi din secolul al XVII‑lea. Astăzi impozantă şi în ruine, clădirea a fost renumită pentru că în epoca sa de aur avea o grădină de 110 de iugări, mai mare decât cel al castelului din Schönbrunn, precum şi pentru biblioteca sa în care se numărau mai mult de 10.000 de cărţi. Biblioteca castelului, măsura 63 de metri pătrați și era una dintre cele mai bogate din Transilvania. După naționalizare, unele dintre aceste cărți au ajuns în colecția Teleki.” [https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/castelul-toldalagi-din-corunca-doua-secole-de-istorie]
Și, în final, am descoperit în aceeași bibliotecă publicația Nemzeti Társalkodó, Cluj, care în numărul 23 / 5.xii.1837, prezintă (probabil) varianta tipărită a manuscrisului de la Corunca! Am introdus în text acel “probabil”, până vom avea certitudinea, după confruntarea celor două lucrări.
