O veste tristă. Acum câteva zile ne-a părăsit marele maestru la compoziție șahistă Virgil Nestorescu…

A fost un compozitor de mare valoare, dovadă stând multele distincții obținute, dintre care peste 60 de locuri I, precum și titlurile de campion național la diferite genuri. Din cele peste 700 de lucrări publicate (prima a văzut lumina tiparului în Revista Română de Șah #11-12/1948), mai bine de 150 sunt studii, domeniu pe care l-a îndrăgit mai mult și l-a dus spre perfecțiune, împreună cu bunul său prieten, marele maestru Emilian Dobrescu.

S-a implicat și în publicistică, ca redactor al Revistei Române de Şah și responsabil cu rubrica de compoziţie şahistă (1956-1961), apoi ca autor de cărți, pe care le enumerăm în continuare:

Emilian DOBRESCU, Virgil NESTORESCU – Compoziţia şahistă în România, 1973, Bucureşti, Edit. Stadion

Emilian DOBRESCU, Virgil NESTORESCU – Studii de şah, 1984, Bucureşti, Edit. Sport-Turism

Virgil NESTORESCU – Probleme şi studii alese, 2000, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #3

Virgil NESTORESCU – Miniaturi în alb şi negru, 2003, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #10

Virgil NESTORESCU – Miniaturi în alb şi negru, ediția a II-a, 2010, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #10.2

Virgil NESTORESCU – Termenii de șah și aventurile lor, 2012, Bucureşti, colecția arhiŞAH #19

Virgil NESTORESCU, Valeriu PETROVICI, Marian STERE – Miniaturi șahiste românești. Antologie, 2014, Bucureşti, colecția arhiŞAH #22-e

 

 

Doctor în ştiinţe filologice, a fost o personalitate apreciată și pe plan profesional, autor al multor articole și volume de specialitate, din care menționăm:

Virgil NESTORESCU – Românii timoceni din Bulgaria. Grai, folclor, etnografie, 1996, Bucureşti, Edit. Fundaţiei Culturale Române

Virgil NESTORESCU – Cercetări etimologice, 1999, Bucureşti, Edit. Univers Enciclopedic, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”

 

 

Despre activitatea lui șahistă am scris și vom mai scrie pe site-ul nostru, unde are deja prezentat un Album (click pentru accesare directă).

Acum vreau doar să mai spun că am pierdut cu toții un membru marcant din “garda veche” a șahului românesc, foarte apreciat în străinătate unde ne-a reprezentat cu cinste, iar eu personal am pierdut un colaborator activ, hâtru și plin de inițiativă, împreună cu care am publicat câteva volume interesante și utile. Și mai îndrăznesc să spun că am pierdut un prieten…

Odihnească-se în pace!