ILIESCO, Juan

/in /by

* 18.iv.1898, Brăila (născut ILIESCU, Ion/Ioan Traian) – † 02.ii.1968, La Plata, ARG

Şahist argentinian de origine română. A participat la mai multe ediţii ale Campionatului naţional de şah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câştigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetăţenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetăţean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto. A participat la mai multe ediţii ale turneelor internaţionale de la Mar del Plata şi San Francisco, Argentina. (cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Juan_Iliesco)

Bibliografie suplimentară: Nacia Juan Iliesco, el pionero del ajedrez : http://www.mundoazulgrana.com.ar/san-lorenzo/noticias/nacia_juan_iliesco_el_pionero_del_ajedrez-5432.html șiJose Copie, Historia del ajedrez argentino, Buenos Aires, 2007; http://www.clubjaque.com.ar/HistoriadelAjedrezArgentinoTomo2.pdf.

Mar del Plata, 1947 - Juan Iliesco, primul din dreapta, în picioare

Mulțumiri prietenului nostru Roberto Alvarez din Argentina pentru completări și foto!

.

Ichim Traian (1933)

ICHIM, Traian

/in /by

* 1905, Iaşi – † 1974

Participă la TN Iaşi (1932-1933) şi Arad (1938).

Membru al echipei naţionale la Olimpiada din 1935.

Căpitan al echipei naţionale masculine la Olimpiada de la Leipzig, 1960.

A funcţionat ca maestru de şah la Palatul Pionierilor din Bucureşti (1958-1974).

Bibliografie suplimentară: R.R.Şah #1/1933, p. 13; #9/1935, p. 183; #6/1974, p. 82; #6/1981, p. 88-89; Şah de la A la Z, p. 258; Fişa individuală a antrenorului.

Fișa individuală a antrenorului Ichim Traian

Fișa individuală a antrenorului Ichim Traian

 

Ianovcic Anatole Feliksovici (3)

IANOVCIC, Anatole Feliksovici

/in /by

* 17.ii.1897, Odessa, RUS – † 20.vi.1986, Sibiu

Profesie – inginer agronom. [W. Pauly – A.F. Ianovcic, 14.xii.1931. «Am aflat cu plăcere din c.p. că aţi terminat cu bine studiile universitare.»]

Compozitor complet şi publicist erudit.

În 1921 debutează în revista franceză La cause commune cu o problemă în 3 mutări.

Autor al temei Ianovcic – 1932-’33.

Compune cca. 525 lucrări: 370 – 2#; 135 – #3; 15 – #4; 5 studii, obţinând cca. 80 distincţii, din care 24 premii I.

Participă la CN 1948 (#3; #4), 1953, 1960-70 (#3).

Este fondatorul Revistei Române de Şah, pentru care a militat încă din 1919. Tipărirea ei, timp de 6 ani, a evoluat de la scrisul de mână (în 2 exemplare), multiplicarea la şapirograf (15 exemplare) şi, în sfârşit, la tipar (în mai 1925).

În 1938 ia parte la constituirea Asociaţiei Universitare de Şah.

În 1950 publică Elementele jocului de şah, un manual pentru începători, iar în 1967, volumul Şahul artistic, reeditat în 1979.

Fondator al Buletinului Problemistic – 1971, alături de Octav Costăchel şi George Teodoru.

Timp de peste 20 de ani, a redactat rubrica de şah a ziarului Flacăra Sibiului (ulterior Tribuna Sibiului) începând din 1963 [VFY – 1965 ?].

Secretar general al F.R. Şah: 1946-1950.

Bibliografie suplimentară: R.R.Şah #5/1936, p. 97-99; #2/1949, p. 56; #2/1957, p. 32; #2/1967, p. 31-32; #6/1967, p. 96; #2/1982, cop.  II; #9/1985, p. 15; #9/1986, p. 14-16; Şah de la A la Z, p. 257-258.

Herland Sigmund

HERLAND, Sigmund

/in /by

* 27.ix.1865, Viena, AUT – † 15.viii.1954, Bucureşti

Profesie: comerciant. [W. Pauly – Ed. Birgfeld, 1.iii.1925 «S. Herland, născut 1865, Wien. Comerciant particular. Este unul din cei mai puternici jucători români şi chiar acum câteva săptămâni a ocupat locul 1 într-un turneu din Bucureşti (Loewenton a fost al 4-lea).»]

Jucător de forţă, problemist şi etudist.

Învaţă şahul în oraşul natal, la Viena şi se stabileşte în România în 1887.

În 1890 are un meci cu un cunoscut jucător al vremii, J. Mieses, terminat la egalitate.

Începe să compună probleme de şah din 1900. În cei peste 50 de ani de activitate şahistă elaborează 1.500-1.600 de lucrări în toate domeniile compoziţiei şahiste, multe dintre ele fiind publicate în străinătate, primind peste 300 de premii şi menţiuni, printre acestea numărându-se 40 de locuri I.

Câştigă primul turneu organizat în România, la Bucureşti (1906).

Participări TI: Breslau, 1889 – loc 3; Viena, 1907 – loc 1; Ostende, 1907 – loc 1; Breslau – 1912 şi în grupa maeştrilor la Mannheim, 1914, turneu celebru în special datorită întreruperii sale din cauza izbucnirii primului război mondial.

Campion al Bucureştiului în 1925, 1930 şi 1935.

Participă la C.N. …

Revista Română de Şah a editat, în 1948, volumul Problemes choisies – S.Herland, în onoarea maestrului.

Bibliografie suplimentară: Deutsche Schachzeitung 1911, p. 19 (* 27.10.1865); Recreaţiunea 1913, p. 167 (* 27.10.1865); R.R.Şah #9-10/1930, p. 140; #14-15/1934, p. 233-234; #5/1938, p. 94; #7/1953, p. 108-109; #11/1953, p. 176; #7/1954, p. 108-109; #7/1981, p. 104-105; Şah de la A la Z, p. 254-255.

Hartman Francisc

HARTMAN, Francisc

/in /by

* 1914, Debrecen, HUN – † 1988

[A. Vrabie & Co.] – Specialist legător de cărţi şi instructor de dans. A îndeplinit diferite funcţii în organizaţiile sportive locale şi centrale. După satisfacerea stagiului militar (1936) şi câţiva ani de activitate în producţie, în 1939 este trimis în diferite detaşamente de muncă, iar după 1940, la Oradea şi apoi la Budapesta, a fost concentrat la muncă obligatorie şi apoi internat în lagăr. În 1945, s-a înapoiat la Oradea, unde a lucrat ca instructor de dans. Activează în domeniul muncii cultural-sportive. În 1948, a fost încadrat ca instructor sportiv la OSP din Oradea, iar în 1949 este promovat ca inspector organizatoric  la CCFS/CM. În continuare, a mai desfăşurat următoarele activităţi: instructor la AS Rezervele de muncă (1954-1956); şef serviciu personal la IEBS (1956-1957). În 1957 este încadrat în funcţia de inspector la inspecţia de şah, din CCFS/CM, iar din 1958 până în 1974 a activat în calitate de secretar general al F.R. Şah. În această perioadă, şahul românesc a cunoscut o dezvoltare semnificativă, obţinând la competiţiile oficiale: 4 medalii de argint la Olimpiada de Şah, prin echipa feminină; câte o medalie de aur, argint şi bronz la CM de juniori; o medalie de bronz la CE de juniori. A fost decorat cu Medalia Muncii.