Redăm cuvintele de suflet ale maestrului internaţional Mircea Pavlov, bun prieten al colegului nostru într-ale şahului, plecat parcă prea repede dintre noi… Şi am postat imaginea unui număr din revista ŞAH – Alba Iulia, revistă la care “Doctorul” a ţinut atât de mult!
Ne-a părăsit, după o îndelungată suferinţă, un mare prieten al şahului, doctorul Victor Ţacu.
Născut pe 13 ianuarie 1938, a urmat şcoala şi liceul în capitala ţării, Bucureşti, unde a şi absolvit Facultatea de Medicină, devenind un medic generalist deosebit de apreciat, practicând meseria cu pasiune şi înalt profesionalism în Spitalul din Găești.
A îndrăgit şahul, începând, ca şi Alexandra Nicolau sau subsemnatul, la Palatul Pionierilor din Bucureşti (actualul Palat Cotroceni, care în acea vreme, anii 1951-52, fusese atribuit copiilor-pionieri, cu diverse preocupări artistice şi sportive) sub îndrumarea unor eminenţi pedagogi, precum foştii campioni de şah ai României, maeştrii Petre Seimeanu şi Traian Ichim.
Ne-am împrietenit atunci când mi-a cerut să-l conduc la o finală a ţării ce se desfăşura la Clubul Dinamo, finală cu participarea maeştrilor vremii, Tudor Flondor, Ion Bălănel, Gică Alexandrescu, Petre Seimeanu ş.a. şi am rămas prieteni buni de-a lungul a peste jumătate de veac.
A practicat şahul de turneu în perioada şcolii elementare şi a liceului, renunţând la jocul practic odată cu intrarea la Facultate, dar fără a se depărta de şah, dedicându-se jocului prin corespondenţă, unde a obţinut frumoase rezultate.
Un mare admirator al şahului, un cititor asiduu de presă şahistă, el a strâns după părerea mea, probabil cea mai completă bibliotecă de cărţi şi reviste de şah din ţara noastră.
În anii de pensie a revenit în şah, dedicându-se şahului rapid şi blitz.
În anul 2014 el a cucerit titlurile de campion naţional de veterani la șah rapid și blitz, și medalia de argint la şahul clasic.
Bun organizator, el s-a dedicat şi muncii de pregătire a copiilor şi juniorilor, în cadrul clubului din Moreni, unde a reuşit să formeze chiar o echipă participantă la Superligă!
A contribuit la popularizarea presei şahiste, fiind în colectivul de redactare şi distribuţie al revistei ŞAH, editată de Uniunea Cluburilor de Şah din România.
În ziua de 6 noiembrie, aflându-mă în drum spre casă, în autobuzul Bucureşti-Constanţa, Victor m-a sunat la telefon, interesându-se de data apariţiei numărului 5 al revistei, pe care el o distribuia prietenilor săi. Întrucât nu reuşeam să-l aud bine, i-am promis că îl voi suna când ajung acasă. La ora 16.30 când l-am sunat, nu mi-a mai răspuns nimeni…
Ne-a părăsit un mare iubitor al şahului, un om de înaltă educaţie şi cultură.
Prelucrare după http://www.frsah.ro/index.php?action=listingview&listingID=1812
