GUDJU, Ion
* 14.vii.1897, Bucureşti – † xi.1988, Bucureşti
Interviu, 2.09.1988: “A copilărit în mahalaua Filaretului. În 1913: primul curs public de şah la societatea “Prietenii ştiinţei” prezidată de Gh. Ţiţeica (secretar V. Anestin).
În 1916 a fost prins de primul război mondial (în seara în care s-a dat Proclamaţia, 15.08.1916) la Câmpulung la un simultan.
Doctorat la Sorbona: “Folosirea heliului …”
Întâmplare din 1924 la Viena, în drum spre Paris: joacă, prezentat fiind de L. Loewenton, cu S. Wolf. Câştigând 2 partide la 20 shillingi, I.G. nu vrea să ia banii, dar S. Wolf strigă: “Pleci fără să plăteşti? Eu am dat lecţii!”. Asistenţa îi ia apărarea, dar după replica lui Loewenton: “Nu ai dat, ci d-ta ai luat lecţii”, sala trece de partea şahiştilor români.
În 1926 juca cu Xavier Tartakover partide amicale la 3 franci partida. În primul meci: +1-33 (din 34 partide). Ulterior, a ajuns la +6-4.
Întâmplare din 1926 în “Cafe de la Regence”: I.G. joacă cu un spaniol şi câştigă 2 partide la 50 franci partida în faţa unei asistenţe de studenţi români. Adversarul solicită “la revanche” şi I.G. mai câştigă 2*50 franci pe care îi dă “garçon”-ului (care era filo-român!) şi care va organiza pentru cei prezenţi (inclusiv adversarul) o agapă la o “boată” (mic restaurant) ce n-ar fi putut fi organizată altfel nici cu 2000 franci. Spaniolul recunoaşte că a fost făcut “pilaf”, la care I.G. îi răspunde: “Dacă m-a bătut Tartakover, credeţi că românul este clientul Europei?”.
Articol în “Contemporanul” 7.i.1983: “Un plug care nu este folosit…”.
În 1984 a fost invitat de F. Campomanes să decerneze premiile la Ol. Salonic.
[A. Vrabie & Co.] – Inginer chimist. Doctor în chimie. Jucător înzestrat şi propagandist remarcabil al şahului, între 1914 şi 1932, în perioada de început a acestui sport în ţara noastră. A participat, împreună cu delegaţi din alte 14 ţări, la Conferinţa de la Paris din 1924 şi a semnat, în numele României, Protocolul de înfiinţare a Federaţiei Internaţionale de Şah (FIDE). A fost numit delegat al F.R. Şah în FIDE. A fost iniţiator şi autor al primei reviste româneşti de şah, apărută în 1914. Ca jucător de şah, a participat la turneul de la Hastings din 1926-1927, iar în calitate de conducător de delegaţie, la Olimpiadele de şah din 1928 (Haga), 1930 (Hamburg) şi din 1931 (Praga). A participat la mai multe congrese ale FIDE. A făcut parte din Comisia regulilor de joc şi din Comisia de calificări ale FIDE. Cu ocazia celei de a 25-a Olimpiade de la Lucerna (1982), este ales vicepreşedinte de onoare al FIDE. În 1971, este ales preşedinte de onoare al F.R. Şah, când i se conferă şi titlul de Maestru emerit al sportului.
Bibliografie suplimentară: Magazine 13, Lucerna (Elveţia), 1982, p. 4-7; 25 ani de activitate ai maestrului Ion Gudju, 1933; R.R.Şah #9-10/1930, p. 139; #1/1934, p. 11; #7/1957, cop. II; #7/1967, p. 97-99; #6/1972, p. 81-82; #6/1977, cop. II; #7/1982, p. 98-99, #3/1984, p. 6; #7/1984, p. 1-2; #7/1987, p. 4-6; #7/1988, p. 10-11; #2/1989, p. 14-15; Şah de la A la Z, p. 249.
Ion Gudju cu soţia şi fiica sa Didonica, care s-a stins din păcate la numai 3 ani.
Una din ultimele fotografii ale lui Ion Gudju
