Biobibliografia șahului românesc

* 14.ii.1937, București

Renumit publicist, personalitate marcantă a exilului românesc la Paris și… bun șahist!

Iată câteva repere din activitatea șahistă a lui Dumitru Țepeneag, desprinse din paginile Revistei Române de Șah, între care găsim și 2 partide câștigate prin corespondență.

Are o activitate bogată pe plan literar, dar viața lui se complică. Și la nevoie, îl ajută … Caissa! În continuare, spicuim din pasajele legate de șah din Țepeneag și (Hotel) Europa – O transhumanță mai puțin obișnuită, prefața semnată de Nicolae Bârna la Hotel Europa, București, Edit. 100+1 Gramar, 1999:

În 1975 … prin decret prezidențial, este privat de cetățenia română, fără să fi cerut acest lucru. […] Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. În 1978-1984, decepționat și obosit, își întrerupe activitatea literară și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește, moral dar și material, datorită competenței lui șahistice: participă la concursuri, predă șahul în școli, traduce [două] cărți de șah din rusește, scrie el însuși o carte de teorie șahistă, devine campion de șah al Parisului…

Iată și volumul, intitulat La defense Alekhine, publicat în 1983 la Paris, și nu mă pot abține să nu reproduc și dedicația maestrului, încununată cu o frumoasă urare la adresa sportului nostru favorit!

Între timp, maestrul Țepeneag a avut amabilitatea să ne informeze și despre titlurile traduse. Acestea sunt:

– P.E. Kondratiev, E.S. Stoliar, La défense Benoni, ed. Garnier, Paris, 1983, 301 pag.; Traduction du russe et révision technique D. Tsepeneag;

– B.A. Zlotnik, La défense française, ed. Garnier, Paris, 1986, 242 pag.; Traduction du russe et révision technique D. Tsepeneag.

Și acum, din respect pentru Dumitru Țepeneag, reproducem în continuare o listă, pe care am intenționat-o cât mai complet posibilă, cu operele sale literare.

• Exerciții, Edit. pentru Literatură, 1966; proză scurtă
• Frig, Edit. pentru Literatură, 1967; proză scurtă
• Așteptare, București, Edit. Cartea Românească, 1971; proză scurtă; ed. a II-a, București, Edit. Cartea Românească, 1993
• Exercices d’attente, Paris, Edit. Flammarion, 1972, trad. de Alain Paruit
• Arpièges, Paris, Edit. Flammarion, 1973, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit după versiunea originală cu titlul Zadarnică e arta fugii, publicat în România abia în 1991, București, Edit. Albatros; reeditat Edit. Art, 2007. A mai fost tradus în sârbă, maghiară şi engleză (SUA)
• Les noces nécessaires, Paris, Edit. Flammarion, 1977, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit după versiunea originală cu titlul Nunţile necesare, București, Edit. Fundației Culturale Române, 1992 şi București, Edit. Ars amatoria, 1992; altă ediţie: Buc., Edit. All, 1998
• Le mot sablier, Paris, Edit. P.O.L., 1984. Prima formă a romanului este scrisă în română, dar cuprinzând şi pasaje scrise în franceză, mereu mai frecvente spre final, și este intitulată Cuvântul nisiparniţă / Le mott sablier; traducerea părții din română în franceză: Alain Paruit. Versiunea originală, bilingvă, apare la București, Edit. Univers, 1994; Timişoara, Edit. Universităţii de Vest, 2005
• Roman de gare, Paris, Edit. P.O.L., 1985, roman scris direct în franceză, tradus în română de autor – Roman de citit în tren, Iaşi, Institutul European, 1993
• Pigeon vole, Paris, 1988, publicat sub pseudonimul Ed. Pastenague, roman scris direct în franceză, tradus în română de către autor cu titlul Porumbelul zboară, Bucureşti, Edit. Univers, 1997; tradus în limba engleză cu titlul Pigeon Post
• Quinze Poetes Roumains – Choisis par Dumitru Tsepeneag, Edit. Belin, 1990, în limba franceză
• Înscenare şi alte texte, Piteşti, Edit. Calende, 1992, proză scurtă din tinereţe, neinclusă în volumele anterioare
• Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993; publicistică, 193 pag.
• Un român la Paris (însemnări de jurnal din per. dec. 1970 – feb. 1972), Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1993; ed. a II-a, cu completări, București, Edit. Cartea Românească, 1997; ediţia definitivă, Edit. Cartea Românească, 2006

• Hotel Europa, Bucureşti, Edit. Albatros, 1996; ed. a II-a – București, Edit. Gramar, 1999. Versiunea francezǎ, în traducerea lui Alain Paruit, Paris, Édit. P.O.L., 1996. Romanul a fost tradus și în limbile germană, maghiară, slovenă şi cehă
• Momentul oniric, București, Edit. Cartea Românească, 1997, volum de publicistică semnat Leonid Dimov – Dumitru Ţepeneag
• Ponts des Arts, Paris, Edit. P.O.L., 1998, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit. Versiunea originală, cu acelaşi titlu, București, Edit. Albatros, 1999; Edit. Corint, 2006
• Călătorie neizbutită, București, Edit. Cartea Românească, 1999, publicistică
• Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, București, Edit. Allfa, 2000, interviuri, ed. îngrijită de Nicolae Bârna

• Maramureş, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 2001, roman scris în română; altă ediţie, Edit. Corint, 2006. Versiune în franceză de Alain Paruit, intitulată Le pays de Maramureş, Paris, Edit. P.O.L., 2001
• Prin gaura cheii, Bucureşti, Edit. Allfa, 2001, proză scurtă
• Destin cu popești, București, Edit. Dacia, 2001
• Attente, Paris, Edit. P.O.L., 2003, proză scurtă
• Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuţ, Edit. Paralela 45, 2003
• La belle Roumaine, Piteşti, Edit. Paralela 45, 2004; ediţia în francezǎ apare la Paris, Edit. P.O.L., 2006, în traducerea lui Alain Paruit; reeditat la Edit. Art, 2007
• Capitalism de cumetrie, Iași, Edit. Polirom, 2007
• Camionul bulgar, Iași, Edit. Polirom, 2010

• Proză scurtă, Edit. Tracus Arte, f.a. – 2015
• Opere 2, Edit. Tracus Arte, 2015
• Opere 3, Edit. Tracus Arte, 2016
• Opere 4, Edit. Tracus Arte, 2016
• Opere 5, Edit. Tracus Arte, 2017

La sfârșitul întâlnirii noastre, am făcut schimb de … autografe, iar maestrul a fost încântat de cartea pe care i-am dăruit-o, RO-ABC. Romania – A Bibliography of Chess, mărturisindu-mi că șahul îl pasionează în continuare și, din când în când, mai face câte o partidă pe computer.

Mulțumim pentru tot, Dumitru Țepeneag!

Surse de informare pentru activitatea literară a lui Dumitru Țepeneag:

http://www.autorii.com/scriitori/dumitru-tepeneag/

http://www.romlit.ro/index.pl/dumitru_epeneag

http://ro.metapedia.org/wiki/Dumitru_%C5%A2epeneag

* 1906 – † 1999, Timișoara

A făcut studii de medicină în Austria şi Germania și a fost medic internist la Timișoara.

Diploma pentru locul 3 obținută de Eugen Schuber la turneul Clubului de şah din Bamberg, 01.viii.1946 – 30.iv.1947.

A făcut parte din echipa Progresul-Sanitara, care a câștigat “Campionatul celor 111 echipe” din Timișoara, disputat pe parcursul 15.i – 08.v.1955.

Participanți și organizatori la turneul național organizat la Timișoara, 1971. Rândul din față (de la stânga): Daju (contabil Fac. Medicină), Schonbach (comisia de șah), Traian Stanciu, Edgar Nacht, Prof. dr. Pius Brânzeu, Ioan Balită (președintele CJEFS Timiș), Zoltan Varady (arbitru), Dumitrescu, dr. Eugen Schuber (arbitru). Rândul din spate: Benone Petrică, Ioan Biriescu, Ioan Zarcula, Șerban Neamțu, Mihai Ghindă, Mircea Rozvan, Romulus Alexandrescu, Neboișa Illijin, Bihari (reprezentant CJEFS), Ioan Ivan (responsabil club Medicina), Zombory (comisia organizatorică)

Masa festivă după Turneul național de la Timișoara, 1971 (de la stânga): prof. Pius Brânzeu, dr. Eugen Schuber, Zoltan Varady

Turneul internațional de la Timișoara, 1972 (de la stânga): organizatorii V. Doran și Bihari, arbitrii Zoltan Varady și Eugen Schuber, marele maestru italian Enrico Paoli și Daju, contabil şef IMF Timişoara.

În centru, dr. Eugen Schuber cu soția; în dreapta, prof. Șchiopescu.

Textul și fotografiile din acest articol ne-au fost puse la dispoziție de maestra internațională Ligia Jicman.