ȚEPENEAG, Dumitru

* 14.ii.1937, București

 

Renumit publicist, personalitate marcantă a exilului românesc la Paris și… bun șahist!

Iată câteva repere din activitatea șahistă a lui Dumitru Țepeneag, desprinse din paginile Revistei Române de Șah, între care găsim și 2 partide câștigate prin corespondență.

 

Are o activitate bogată pe plan literar, dar viața lui se complică. Și la nevoie, îl ajută … Caissa! În continuare, spicuim din pasajele legate de șah din Țepeneag și (Hotel) Europa – O transhumanță mai puțin obișnuită, prefața semnată de Nicolae Bârna la Hotel Europa, București, Edit. 100+1 Gramar, 1999:

În 1975 … prin decret prezidențial, este privat de cetățenia română, fără să fi cerut acest lucru. […] Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. În 1978-1984, decepționat și obosit, își întrerupe activitatea literară și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește, moral dar și material, datorită competenței lui șahistice: participă la concursuri, predă șahul în școli, traduce [două] cărți de șah din rusește, scrie el însuși o carte de teorie șahistă, devine campion de șah al Parisului…

Iată și volumul, intitulat La defense Alekhine, publicat în 1983 la Paris, și nu mă pot abține să nu reproduc și dedicația maestrului, încununată cu o frumoasă urare la adresa sportului nostru favorit!

 

Între timp, maestrul Țepeneag a avut amabilitatea să ne informeze și despre titlurile traduse. Acestea sunt:

– P.E. Kondratiev, E.S. Stoliar, La défense Benoni, ed. Garnier, Paris, 1983, 301 pag.; Traduction du russe et révision technique D. Tsepeneag;

– B.A. Zlotnik, La défense française, ed. Garnier, Paris, 1986, 242 pag.; Traduction du russe et révision technique D. Tsepeneag.

 

Și acum, din respect pentru Dumitru Țepeneag, reproducem în continuare o listă, pe care am intenționat-o cât mai complet posibilă, cu operele sale literare.

 

  • Exerciții, Edit. pentru Literatură, 1966; proză scurtă
  • Frig, Edit. pentru Literatură, 1967; proză scurtă
  • Așteptare, București, Edit. Cartea Românească, 1971; proză scurtă; ed. a II-a, București, Edit. Cartea Românească, 1993
  • Exercices d’attente, Paris, Edit. Flammarion, 1972, trad. de Alain Paruit
  • Arpièges, Paris, Edit. Flammarion, 1973, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit după versiunea originală cu titlul Zadarnică e arta fugii, publicat în România abia în 1991, București, Edit. Albatros; reeditat Edit. Art, 2007. A mai fost tradus în sârbă, maghiară şi engleză (SUA)
  • Les noces nécessaires, Paris, Edit. Flammarion, 1977, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit după versiunea originală cu titlul Nunţile necesare, București, Edit. Fundației Culturale Române, 1992 şi București, Edit. Ars amatoria, 1992; altă ediţie: Buc., Edit. All, 1998
  • Le mot sablier, Paris, Edit. P.O.L., 1984. Prima formă a romanului este scrisă în română, dar cuprinzând şi pasaje scrise în franceză, mereu mai frecvente spre final, și este intitulată Cuvântul nisiparniţă / Le mott sablier; traducerea părții din română în franceză: Alain Paruit. Versiunea originală, bilingvă, apare la București, Edit. Univers, 1994; Timişoara, Edit. Universităţii de Vest, 2005
  • Roman de gare, Paris, Edit. P.O.L., 1985, roman scris direct în franceză, tradus în română de autor – Roman de citit în tren, Iaşi, Institutul European, 1993
  • Pigeon vole, Paris, 1988, publicat sub pseudonimul Ed. Pastenague, roman scris direct în franceză, tradus în română de către autor cu titlul Porumbelul zboară, Bucureşti, Edit. Univers, 1997; tradus în limba engleză cu titlul Pigeon Post
  • Quinze Poetes Roumains – Choisis par Dumitru Tsepeneag, Edit. Belin, 1990, în limba franceză
  • Înscenare şi alte texte, Piteşti, Edit. Calende, 1992, proză scurtă din tinereţe, neinclusă în volumele anterioare
  • Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993; publicistică, 193 pag.
  • Un român la Paris (însemnări de jurnal din per. dec. 1970 – feb. 1972), Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1993; ed. a II-a, cu completări, București, Edit. Cartea Românească, 1997; ediţia definitivă, Edit. Cartea Românească, 2006
  • Hotel Europa, Bucureşti, Edit. Albatros, 1996; ed. a II-a – București, Edit. Gramar, 1999. Versiunea francezǎ, în traducerea lui Alain Paruit, Paris, Édit. P.O.L., 1996. Romanul a fost tradus și în limbile germană, maghiară, slovenă şi cehă
  • Momentul oniric, București, Edit. Cartea Românească, 1997, volum de publicistică semnat Leonid Dimov – Dumitru Ţepeneag
  • Ponts des Arts, Paris, Edit. P.O.L., 1998, roman scris în română, tradus în franceză de Alain Paruit. Versiunea originală, cu acelaşi titlu, București, Edit. Albatros, 1999; Edit. Corint, 2006
  • Călătorie neizbutită, București, Edit. Cartea Românească, 1999, publicistică
  • Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, București, Edit. Allfa, 2000, interviuri, ed. îngrijită de Nicolae Bârna
  • Maramureş, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 2001, roman scris în română; altă ediţie, Edit. Corint, 2006. Versiune în franceză de Alain Paruit, intitulată Le pays de Maramureş, Paris, Edit. P.O.L., 2001
  • Prin gaura cheii, Bucureşti, Edit. Allfa, 2001, proză scurtă
  • Destin cu popești, București, Edit. Dacia, 2001
  • Attente, Paris, Edit. P.O.L., 2003, proză scurtă
  • Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuţ, Edit. Paralela 45, 2003
  • La belle Roumaine, Piteşti, Edit. Paralela 45, 2004; ediţia în francezǎ apare la Paris, Edit. P.O.L., 2006, în traducerea lui Alain Paruit; reeditat la Edit. Art, 2007
  • Capitalism de cumetrie, Iași, Edit. Polirom, 2007
  • Camionul bulgar, Iași, Edit. Polirom, 2010
  • Proză scurtă, Edit. Tracus Arte, f.a. – 2015
  • Opere 2, Edit. Tracus Arte, 2015
  • Opere 3, Edit. Tracus Arte, 2016
  • Opere 4, Edit. Tracus Arte, 2016
  • Opere 5, Edit. Tracus Arte, 2017

 

La sfârșitul întâlnirii noastre, am făcut schimb de … autografe, iar maestrul a fost încântat de cartea pe care i-am dăruit-o, RO-ABC. Romania – A Bibliography of Chess, mărturisindu-mi că șahul îl pasionează în continuare și, din când în când, mai face câte o partidă pe computer.

Mulțumim pentru tot, Dumitru Țepeneag!

 

Surse de informare pentru activitatea literară a lui Dumitru Țepeneag:

http://www.autorii.com/scriitori/dumitru-tepeneag/

http://www.romlit.ro/index.pl/dumitru_epeneag

http://ro.metapedia.org/wiki/Dumitru_%C5%A2epeneag

VARADY, Zoltan

* 28.iv.1893, Papa (HUN) – † 14.x.1984, Timișoara

Arbitru, organizator, animator al șahului timișorean.

Meciul feminin România – Iugoslavia, disputat la Timișoara, 27-29 aprilie 1963. Zoltan Varady, arbitru, apare în fotografii în partea dreapta (cu ochelari). Conform adnotării lui Varady de pe verso, în foto mai apar Trifunovic și Fr. Hartmann:

 

Zoltan Varady a fost arbitru principal la semifinala feminină de la Oradea, 1967.

 

Campionatul republican pe echipe, Arad, 1969. În a doua fotografie, Zoltan Varady (dreapta) este arbitrul principal și stă alături de un alt arbitru timișorean, Schonbach, membru în Comisia Județeană de șah.

 

Turneul național de șah de la Timișoara, 1971

Participanți și organizatori la turneul național organizat la Timișoara, 1971. Rândul din față (de la stânga): Daju (contabil Fac.Medicină), Schonbach (comisia de șah), Traian Stanciu, Edgar Nacht, Prof. dr. Pius Brânzeu, Ioan Balită (președintele CJEFS Timiș), Zoltan Varady (arbitru), Dumitrescu, dr. Eugen Schuber (arbitru).

Rândul din spate: Benone Petrică, Ioan Biriescu, Ioan Zarcula, Șerban Neamțu, Mihai Ghindă, Mircea Rozvan, Romulus Alexandrescu, Neboișa Illijin, Bihari (reprezentant CJEFS), Ioan Ivan (responsabil club Medicina), Zombory (comisia organizatorică).

 

Masa festivă după Turneul de la Timișoara, 1971 (de la stânga): prof. Pius Brânzeu, dr. Eugen Schuber, Zoltan Várady.

 

Turneul internațional de la Timișoara, 1972.

Timișoara, 1972 (de la stânga): organizatorii V. Doran și Bihari, arbitrii Zoltan Varady și Eugen Schuber, marele maestru italian Enrico Paoli, Daju (contabil şef IMF Timişoara).

 

Timișoara, 1972. Rândul din față, de la stânga: E. Paoli, E. Cobo, G. Barcza, Prof. Pius Brinzeu, L. Șamkovici, H. Messing. N. Kirov. În picioare, în spate, de la stânga: arbitrul E. Schuber, jucătorii K. Honfi, M. Ghindă, E. Ungureanu, D. Ghizdavu, L. Espig, Th. Ghiţescu, M. Pavlov, R. Alexandrescu, arbitrul Z. Varady.

 

Zoltan Varady a sprijinit și șahul pentru nevăzători:

 

Zoltan Varady, în fața tablei de demonstrație, arbitrează finala unui concurs de dezlegări:

 

Un articol despre Zoltan Varady în Șah – Timișoara, 1983:

 

Textul și fotografiile din acest articol ne-au fost puse la dispoziție de maestra internațională Ligia Jicman. Mulțumim!

 

SCHUBER, Eugen

* 1906 – † 1999, Timișoara

 

Schuber Eugen la tabla de șah

 

A făcut studii de medicină în Austria şi Germania și a fost medic internist la Timișoara.

Diploma pentru locul 3 obținută de Eugen Schuber la turneul Clubului de şah din Bamberg, 01.viii.1946 – 30.iv.1947.

A făcut parte din echipa Progresul-Sanitara, care a câștigat “Campionatul celor 111 echipe” din Timișoara, disputat pe parcursul 15.i – 08.v.1955.

 

Participanți și organizatori la turneul național organizat la Timișoara, 1971. Rândul din față (de la stânga): Daju (contabil Fac. Medicină), Schonbach (comisia de șah), Traian Stanciu, Edgar Nacht, Prof. dr. Pius Brânzeu, Ioan Balită (președintele CJEFS Timiș), Zoltan Varady (arbitru), Dumitrescu, dr. Eugen Schuber (arbitru). Rândul din spate: Benone Petrică, Ioan Biriescu, Ioan Zarcula, Șerban Neamțu, Mihai Ghindă, Mircea Rozvan, Romulus Alexandrescu, Neboișa Illijin, Bihari (reprezentant CJEFS), Ioan Ivan (responsabil club Medicina), Zombory (comisia organizatorică)

 

Masa festivă după Turneul național de la Timișoara, 1971 (de la stânga): prof. Pius Brânzeu, dr. Eugen Schuber, Zoltan Varady

 

Turneul internațional de la Timișoara, 1972 (de la stânga): organizatorii V. Doran și Bihari, arbitrii Zoltan Varady și Eugen Schuber, marele maestru italian Enrico Paoli și Daju, contabil şef IMF Timişoara.

 

În centru, dr. Eugen Schuber cu soția; în dreapta, prof. Șchiopescu.

 

Textul și fotografiile din acest articol ne-au fost puse la dispoziție de maestra internațională Ligia Jicman.

 

 

SĂLCEANU, Vladimir

* 01.vii.1934, Silistra-Durostor – † 22.ix.2016, Bucureşti

Profesie: inginer chimist.

A început cu şahul practic şi una din primele referinţe bibliografice în presa de specialitate datează de la începutul anului 1953, când avea deja categoria I.

La începutul anului 1957 îl găsim legitimat la Ştiinţa Iaşi [R.R. Şah nr. 3/1957], an în care participă în finala campionatului R.P.R. pe echipe, disputată la Sinaia.

Din 1958 datează prima contribuţie publicistică semnificativă a lui Vladimir.

Fără să abandoneze şahul practic, se apropie treptat de şahul prin corespondenţă, căruia i se va dedica aproape în totalitate, devenind unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai acestui gen din România.

A participat la multe turnee naţionale şi internaţionale. Primul mare succes în obţine în octombrie 1962, când iese învingător în primul concurs republican prin corespondenţă, 1960-1962.

A fost selecţionat de multe ori în echipa naţională, pentru meciuri (România – Franţa, 1971-1973; România – Spania, 1971-1973, România – Finlanda, 1979 etc.) şi turnee internaţionale, din care amintim Cupa Ţărilor Latine, ediţia I (România – locul I), 1971-1974, Olimpiada de şah prin corespondenţă, ediţia VII – finală, ediţia VIII – preliminarii.

În 1977 a fost desemnat Laureatul anului pentru şahul prin corespondenţă în România.

IM-ICCF (1978).

Colaborator asiduu al Revistei Române de Şah, cu multe articole şi numeroase partide comentate.

În semn de recunoaştere deplină a meritelor sportive ale lui Vladimir Sălceanu, renumita publicaţie Fernschach International, organul oficial de presă al ICCF – Federaţia Internaţională de Şah prin Corespondenţă -,  îi dedică pagini întregi în numărul din noiembrie 1994.

În anul 2002 vine şi cel mai mare succes al carierei şi un moment important pentru şahul prin corespondenţă din România: Vladimir Sălceanu câştigă titlul de campion european (victorie în EU-FSM/59 [1996 – 2002]).

EU-FSM 59 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Total SB
1. Sălceanu Vladimir ROM * ½ 1 ½ ½ 1 ½ 1 1 1 ½ ½ 1 1 1 11
2. Backlund Åke FIN ½ * ½ ½ 1 ½ 1 1 ½ ½ ½ 1 1 1 1 10½ 65,50
3. Kolcák Marek SVK 0 ½ * ½ ½ ½ 1 ½ 1 1 1 1 1 1 1 10½ 62,00
4. Bross Horst GER ½ ½ ½ * ½ ½ 1 ½ 1 ½ ½ 1 1 1 1 10
5. Martins Peres João Luís POR ½ 0 ½ ½ * ½ 0 ½ ½ ½ 1 1 1 ½ 1 8
6. Uogele Anicetas LTU 0 ½ ½ ½ ½ * ½ ½ ½ ½ ½ ½ ½ 1 1 44,75
7. Benejam José Mercadal ESP ½ 0 0 0 1 ½ * ½ 1 1 ½ ½ ½ ½ 1 44,00
8. Cimmino Pietro ITA 0 0 ½ ½ ½ ½ ½ * 0 ½ ½ ½ 1 1 1 7 39,00
9. Gorokhovsky Boris UKR 0 ½ 0 0 ½ ½ 0 1 * ½ ½ 1 1 ½ 1 7 38,50
10. Glowatzky Tihomir GER 0 ½ 0 ½ ½ ½ 0 ½ ½ * ½ ½ ½ 1 1
11. Matrisch Gerd GER ½ ½ 0 ½ 0 ½ ½ ½ ½ ½ * 0 0 ½ 1 35,00
12. Wrba Klaus GER ½ 0 0 0 0 ½ ½ ½ 0 ½ 1 * 0 1 1 28,25
13. Huybrecht Frans BEL 0 0 0 0 0 ½ ½ 0 0 ½ 1 1 * 1 1 24,75
14. Wiesinger Johann AUT 0 0 0 0 ½ 0 ½ 0 ½ 0 ½ 0 0 * 1 3
15. Postolka Jaroslav CZE 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 * 0

[Sou: http://www.iccf-europa.com/euch/eufsm59.htm]

Anul 2002 a fost unul bogat în diplome: diploma de campion european la şahul prin corespondenţă, diploma de SIM – Senior International Master şi diploma pentru “bronz” în clasamentul general al şahiştilor pentru 2002.

Trebuie subliniat şi aportul lui Vladimir Sălceanu la publicistica românească de specialitate, prin cele 2 volume din Cursul progresiv de şah, pe care le aveţi şi în secţiunea noastră “Biblioteca Digitală”: Curs progresiv de şah – vol.1 şi Curs progresiv de şah – vol.2, prin amabilitatea maestrului, care ne-a dat dreptul de publicare digitală.

Şi în încheiere, în semn de amintire, dedicaţia de la prietenul meu, Vladimir Sălceanu.

NUŢU (-TERESCENCO, -GAJIC), Daniela-Silvia / Dana

* 08.vi.1957, Timişoara

Informatician.

Stabilită din 1987 în Iugoslavia, iar din 1996 în Australia.

Campioană naţională de junioare (1974, 1977).

Campioană naţională a României: 1978, 1979, 1980. Mai jos redăm o statistică a participărilor Danei la Campionatul naţional individual feminin şi la Turneul internaţional feminin de şah al României.

An Ed. Tip Loc Clas. Pct Gms + = %
1974 27 CNF 6 6-7. 7
1976 29 CNF 10 10-11. 7 15 3 8 4 46,67
1977 30 CNF 7 7-8. 7,5 15 4 7 4 50,00
1978 31 CNF 1 1. 11,5 15 8 7 0 76,67
1979 32 CNF 1 1. 11,5 15 9 5 1 76,67
1981 33 CNF 1 1. 11 15 8 6 1 73,33
1981 34 CNF 6 6-7. 8 14 6 4 4 57,14
1983 36 CNF 2 2. 10,5 15 8 5 2 70,00
1985 37 CNF 3 3. 8,5 13 6 5 2 65,38
1985 38 CNF 3 3. 7,5
1975 10 TIF 9 9-10. 4,5 11 2 5 4 40,91
1975 9 TIF 11 11-12. 4,5 13 3 3 7 34,62
1978 13 TIF 2 2. 8 11 7 2 2 72,73
1983 16 TIF 4 3-4. 7,5 13 5 5 3 57,69
1984 17 TIF 9 8-9. 6 13 2 8 3 46,15
1986 19 TIF 3 1-3. 9 12 7 4 1 75,00

Campioană naţională a Iugoslaviei: 1987.

Campioană naţională a Australiei: …..

Un caz extrem de rar de şahist campion naţional în 3 ţări!!

Victorii TI: Plovdiv (1979), Belgrad (1980), Herculane (1982), Netanya (1983), Rhodos (1984).

A făcut parte din echipa naţională a României la Olimpiadele din: 1978, 1980, 1982, 1984, 1986, 1992, 1994. Pe lângă medaliile de echipă, respectiv una de argint în 1982 şi două de bronz, în 1984 şi 1986, trebuiesc remarcate şi rezultatele individuale, detaliate în continuare, între care se detaşează 2 medalii de aur, în 1980 şi 1982 (absolut memorabil acel scor de +10 =2)!

An Event Masa Jucător pts gms + = % Pos.
1978 Ol.F res. Nuţu Dana 4 6 4 0 2 66.7 6.
1980 Ol.F 3 Nuţu Dana 10 6 3 1 75.0 1.
1982 Ol.F 3 Nuţu-Terescenco Dana 11 12 10 2 0 91.7 1.
1984 Ol.F 3 Nuţu Dana 14 8 3 3 67.9 10.
1986 Ol.F 2 Nuţu Dana 14 6 7 1 67.9 7.
1992 Ol.F 2 Nuţu-Gajic Dana 13 5 5 3 57.7 18.
1994 Ol.F res. Nuţu-Gajic Dana 5 8 4 2 2 62.5 21.

Maestră a sportului (1976), WIM (1978), Maestră emerită (1982), WGM (1983).

(Din lipsă de timp, fotografiile nu sunt etichetate şi ordonate cronologic! Scuze!)

Bibliografie suplimentară: R.R.Şah #8/1984, p. 10; Şah de la A la Z, p. 302.